Îmi pare rău că n-am mai postat, însă viaţa pe care o ştiam eu s-a sfărâmat fără milă, lăsându-mă descoperită.
Prima mare problemă a fost schimbarea prietenilor. Nu eu am fost cea care i-a schimbat, ci ei mi-au declarat război, băgându-mă într-o oribilă ceaţă. Nu am să dau detalii, deoarece eu consider că a trecut, momentan.
Cel mai rău este că trebuie să intru iar în sesiunea de recuperare, asta însemnând două săptămâni de recuperare intensă. Marele meu noroc este că orele încep săptămâna viitoare, dar voi prinde o săptămână în care colegii mă vor vedea comportându-mă ca un zombie. Mă apucă râsul doar gândindu-mă la asta. Deja mă imaginez ca o omidă care este trasă de colegi cu tot cu scaun. Să sperăm că n-o să fac iar o cădere de nervi ca acum câteva luni, când m-a consultat doctorul. Să vedem ce va fi...
De plictiseală am decis să fac o poveste cam dură, denumită "Runele unui străin". În general este vorba despre un tip de 17 ani care s-a născut într-un sat sacru. La vârsta de 5 ani este exilat într-un loc numit "Oraşul", total opus faţă de acest loc natural. Totul începe la câteva luni după ce a fost târât înapoi, fără un motiv anume.
M-au cam chinuit inspiraţia şi ochii de vulturi ai mamei, însă am ajuns la capitolul 2. Sper să nu renunţ din lene. Dacă vreţi să o postez pe blog, precizaţi la comentarii.
Cam atât pentru azi şi sper să postez cât mai mult.
luni, 9 ianuarie 2012
miercuri, 24 august 2011
Fata care m-a facut inger
Revin dupa o lunga pauza de lene si dedic aceste versuri Kaylei,nu pentru a ma revansa sau altele, ci pentru a-si da seama ce inseamna pentru mine.
Am fost o fantoma care mergea prin noapte, alba si transparenta, acoperita de tristete si retragere. De fiecare data cand un om trecea pe acolo, eu ma ascundeam, asteptand cu frica sa plece.Dar intr-o zi intunecata, m-am gandit sa mai ies din aceasta stare. Mergand fara sunet si oftand, am trecut printr-o persoana si caracterul i l-am ghicit. Mi-a zambit, ceea ce m-a uimit. De atunci am urmat-o si am ajutat-o cum am putut, incercand s-o fac fericita. Era foarte usor din om, fantoma sa devii.
A mai trecut ceva timp, departarea crescand pana cand nu ne-am mai vazut deloc. Am oftat din nou. Revenisem la aceeasi viata.
Insa cand a revenit, fulgi in mana ea tinea. Am intrebat curioasa de ce ii tine aproape de ea. Mi-a raspuns sincer ca inger vrea sa devin. Am zambit palid. Un om sa faca dintr-o fantoma un inger? Parea imposibil, insa ea a reusit cu fata ei luminoasa si ochii plini de viata, a pus fiecare pana la locul ei, transformandu-ma in ceea ce imi doream de cand ma nascusem. Desii parea imposibil, un om crease un inger. M-am renascut, reusind in sfarsit sa zambesc. Acum puteam s-o ajut fara sa mai sufar. Un om poate sa simta multe, insa un inger poate sa simta numai iubirea lumii, bucuria sufletelor si blandetea pamantului. Niciodata nu voi putea sa-i multumesc indeajuns pentru asta, dar voi sta langa ea tot timpul si o voi ajuta cat pot de mult.
Nu este atat de artistic, insa arata cate a facut pentru mine si este indeajuns.
Am fost o fantoma care mergea prin noapte, alba si transparenta, acoperita de tristete si retragere. De fiecare data cand un om trecea pe acolo, eu ma ascundeam, asteptand cu frica sa plece.Dar intr-o zi intunecata, m-am gandit sa mai ies din aceasta stare. Mergand fara sunet si oftand, am trecut printr-o persoana si caracterul i l-am ghicit. Mi-a zambit, ceea ce m-a uimit. De atunci am urmat-o si am ajutat-o cum am putut, incercand s-o fac fericita. Era foarte usor din om, fantoma sa devii.
A mai trecut ceva timp, departarea crescand pana cand nu ne-am mai vazut deloc. Am oftat din nou. Revenisem la aceeasi viata.
Insa cand a revenit, fulgi in mana ea tinea. Am intrebat curioasa de ce ii tine aproape de ea. Mi-a raspuns sincer ca inger vrea sa devin. Am zambit palid. Un om sa faca dintr-o fantoma un inger? Parea imposibil, insa ea a reusit cu fata ei luminoasa si ochii plini de viata, a pus fiecare pana la locul ei, transformandu-ma in ceea ce imi doream de cand ma nascusem. Desii parea imposibil, un om crease un inger. M-am renascut, reusind in sfarsit sa zambesc. Acum puteam s-o ajut fara sa mai sufar. Un om poate sa simta multe, insa un inger poate sa simta numai iubirea lumii, bucuria sufletelor si blandetea pamantului. Niciodata nu voi putea sa-i multumesc indeajuns pentru asta, dar voi sta langa ea tot timpul si o voi ajuta cat pot de mult.
Nu este atat de artistic, insa arata cate a facut pentru mine si este indeajuns.
miercuri, 22 iunie 2011
O zi ca oricare alta
Astazi am avut o zi tipica mie si parca scoasa din filmele politiste,desii locul este cam prea obijnuit pentru asta.
Totul incepe intr-o dupamiaza arzatoare,intr-un 311.Toate locurile sunt ocupate numai de batrani si doar doi tineri parca rataciti din cauza caldurii.Totul decurge monoton.Sunetul masinii care pompeaza in fiecare secunda dioxid de carbon,sunetul robotic al femeii care anunta urmatoarea statie si un tuset diminuat de o batista imaculat de alba.Masina franeaza in sfarsit,deschizandu-si lenesa usiile.Trei doamne cochete au pasit in ea,scotandu-si intr-o clipa legitimatiile de controlor.Doar doi oameni...eu si un domn eram tinta lor.Una se indreapta spre mine,aratandu-mi aproape dominant legitimatia de controlor si murmurand"Legitimatiile la control"pe un ton plictisit.Am dus rapid mana la geanta,cautand fermoarul,care parea ca disparuse,in timp ce priveam intimidata nerabdarea doamnei.Dupa cateva secunde l-am gasit si am tras usor de el,incepand sa scotocesc.Am scos legitimatia de calatorie si i-am aratat-o usurata.Doamna mi-a zambit si mi-a urat"O zi buna",intorcandu-se la colega din mijloc,care chiar nu avea nimic de facut.Insa barbatul nu avea atata noroc,uitandu-se enervat la cea de-a treia femeie care il anunta ca legitimatia lui expirase.Atunci situatia a inceput sa se degradeze incetul cu incetul.Victima a incercat sa le informeze pe controloare,care se adunasera pentru a nu-i da nici o sansa de scapare,ca era de-al lor,doar ca el controla in 102.Doamnele au dat dezaprobator din cap,acuzandu-l ca nu si-a platit dreptul de a se afla in vehicul si in niciun caz pe scaun.Barbatul s-a incruntat si le-a amenintat ca face proces penal,fiindca el deja se saturase de acuzatiile care ii erau adresate.Dupa trei statii de amenintari care se repetau la fiecare jumatate de minut,una dintre femei a observat o masina de politie langa statie si le-a spus repede colegelor,care au preluat imediat initiativa,una ramanand sa-l pazeasca,a doua ducandu-se la sofer si rugandu-l sa mai stea putin si a treia ducandu-se la politisti.Greseala conducatorului a fost ca a lasat usile deschise.Vazandu-se incoltit,a daramat-o pe doamna care statea pe scaun si a facut un gen de saritura-spagat,pe care numai balerinii pot sa-l faca,ceea ce m-a facut sa-l privesc ciudat.Cum putea un controlor sa execute o miscare gratioasa in toiul pericolului?Si am observat ca nu eram singura care se uita ciudat.Vazand ca a scapat,colegele s-au luat dupa el,uitandu-se enervate la politistii care se miscau de parca tocmai se trezisera.Din pacate restul nu am putut sa vad,fiindca politistii i-au spus conducatorului sa plece din statie.Am intors capul dezamagita si am privit curioasa fata vecinului meu de scaun,care abia se mai abtinea sa rada.Dupa cateva secunde toti cei din masina au inceput sa rada.Ce mult umor au batranii...
Am chicotit si eu discret,uitandu-ma la privirea jucausa a batranului si m-am intors sa vad pentru ultima data scena a ceea ce paruse un film politist sau alb-negru in care juca Charlie Chapplin.
Doar o zi obijnuita...
Totul incepe intr-o dupamiaza arzatoare,intr-un 311.Toate locurile sunt ocupate numai de batrani si doar doi tineri parca rataciti din cauza caldurii.Totul decurge monoton.Sunetul masinii care pompeaza in fiecare secunda dioxid de carbon,sunetul robotic al femeii care anunta urmatoarea statie si un tuset diminuat de o batista imaculat de alba.Masina franeaza in sfarsit,deschizandu-si lenesa usiile.Trei doamne cochete au pasit in ea,scotandu-si intr-o clipa legitimatiile de controlor.Doar doi oameni...eu si un domn eram tinta lor.Una se indreapta spre mine,aratandu-mi aproape dominant legitimatia de controlor si murmurand"Legitimatiile la control"pe un ton plictisit.Am dus rapid mana la geanta,cautand fermoarul,care parea ca disparuse,in timp ce priveam intimidata nerabdarea doamnei.Dupa cateva secunde l-am gasit si am tras usor de el,incepand sa scotocesc.Am scos legitimatia de calatorie si i-am aratat-o usurata.Doamna mi-a zambit si mi-a urat"O zi buna",intorcandu-se la colega din mijloc,care chiar nu avea nimic de facut.Insa barbatul nu avea atata noroc,uitandu-se enervat la cea de-a treia femeie care il anunta ca legitimatia lui expirase.Atunci situatia a inceput sa se degradeze incetul cu incetul.Victima a incercat sa le informeze pe controloare,care se adunasera pentru a nu-i da nici o sansa de scapare,ca era de-al lor,doar ca el controla in 102.Doamnele au dat dezaprobator din cap,acuzandu-l ca nu si-a platit dreptul de a se afla in vehicul si in niciun caz pe scaun.Barbatul s-a incruntat si le-a amenintat ca face proces penal,fiindca el deja se saturase de acuzatiile care ii erau adresate.Dupa trei statii de amenintari care se repetau la fiecare jumatate de minut,una dintre femei a observat o masina de politie langa statie si le-a spus repede colegelor,care au preluat imediat initiativa,una ramanand sa-l pazeasca,a doua ducandu-se la sofer si rugandu-l sa mai stea putin si a treia ducandu-se la politisti.Greseala conducatorului a fost ca a lasat usile deschise.Vazandu-se incoltit,a daramat-o pe doamna care statea pe scaun si a facut un gen de saritura-spagat,pe care numai balerinii pot sa-l faca,ceea ce m-a facut sa-l privesc ciudat.Cum putea un controlor sa execute o miscare gratioasa in toiul pericolului?Si am observat ca nu eram singura care se uita ciudat.Vazand ca a scapat,colegele s-au luat dupa el,uitandu-se enervate la politistii care se miscau de parca tocmai se trezisera.Din pacate restul nu am putut sa vad,fiindca politistii i-au spus conducatorului sa plece din statie.Am intors capul dezamagita si am privit curioasa fata vecinului meu de scaun,care abia se mai abtinea sa rada.Dupa cateva secunde toti cei din masina au inceput sa rada.Ce mult umor au batranii...
Am chicotit si eu discret,uitandu-ma la privirea jucausa a batranului si m-am intors sa vad pentru ultima data scena a ceea ce paruse un film politist sau alb-negru in care juca Charlie Chapplin.
Doar o zi obijnuita...
marți, 21 iunie 2011
Bun venit pe blogul meu
Fiind prima mea incercare de blog,nu sunt prea obijnuita cu unele lucruri,dar datorita unei fiinte care m-a impins de la spate si m-a invatat timp de o ora cum se foloseste totul mi-am gasit curajul sa scriu.
Una din intrebarile fregvente asupra nickului pe care il iau,este ce inseamna.Pana acum m-am gandit la cateva lucruri cum ar fii:
-Boys Love forever
-BaLoons forever
-Better Life forever
Desigur,doar unul este ceea ce vreau sa transmit eu,iar acesta este Boys Love forever.De ce?Pentru ca de mica vad filme normale,interzis copiilor sub 12 ani care ar trebuii sa fie interzise celor sub 14.Ultima data cand am vazut un film de genul acesta a fost intr-o iesire cu rudele.Respectivii au ramas socati cat de mult a evoluat industria filmelor si au dat dezaprobator din cap,fiindca pe vremea lor aceste filme aveau un alt raiting.
Trecand peste asta,din cauza filmelor de acest gen si plictiselii debordante am zis sa incerc ceva nou,fiindca de normal mi se acrise.Yuri nu aveam sa incerc,fiindca o colega a avut grija sa ma tortureze doi ani cu acest gen,asa ca am incercat cealanta extrema.Norocul meu chior a fost ca nu am inceput cu shounen-ai ca omul normal,ci am picat direct in extrema.Si inca ma mai vad pe mine,la inocenta varsta de 12 ani,citind si vazand ceva +18...asta este cam hilar.Si asa am inceput eu sa iubesc yaoiul,desii,primul anime de genul asta il vazusem la 6 ani pe A+ la bunici si mi se paruse foarte interesant,desii implica o poveste foarte cruda (Zetsuai&Bronze pentru cunoscatori).Asa m-am format eu de mica.Un stomac puternic,o minte aeriana si o fata inocenta(profesorul de arte mi-a zis-o).
Tot ce pot sa spun despre mine este ca sunt la liceul de arte plastice Nicolaie Tonitza si ca am acel dram de libertate care il au toti artistii,definit cateodata nebunie.
Cam atat pentru azi.
Una din intrebarile fregvente asupra nickului pe care il iau,este ce inseamna.Pana acum m-am gandit la cateva lucruri cum ar fii:
-Boys Love forever
-BaLoons forever
-Better Life forever
Desigur,doar unul este ceea ce vreau sa transmit eu,iar acesta este Boys Love forever.De ce?Pentru ca de mica vad filme normale,interzis copiilor sub 12 ani care ar trebuii sa fie interzise celor sub 14.Ultima data cand am vazut un film de genul acesta a fost intr-o iesire cu rudele.Respectivii au ramas socati cat de mult a evoluat industria filmelor si au dat dezaprobator din cap,fiindca pe vremea lor aceste filme aveau un alt raiting.
Trecand peste asta,din cauza filmelor de acest gen si plictiselii debordante am zis sa incerc ceva nou,fiindca de normal mi se acrise.Yuri nu aveam sa incerc,fiindca o colega a avut grija sa ma tortureze doi ani cu acest gen,asa ca am incercat cealanta extrema.Norocul meu chior a fost ca nu am inceput cu shounen-ai ca omul normal,ci am picat direct in extrema.Si inca ma mai vad pe mine,la inocenta varsta de 12 ani,citind si vazand ceva +18...asta este cam hilar.Si asa am inceput eu sa iubesc yaoiul,desii,primul anime de genul asta il vazusem la 6 ani pe A+ la bunici si mi se paruse foarte interesant,desii implica o poveste foarte cruda (Zetsuai&Bronze pentru cunoscatori).Asa m-am format eu de mica.Un stomac puternic,o minte aeriana si o fata inocenta(profesorul de arte mi-a zis-o).
Tot ce pot sa spun despre mine este ca sunt la liceul de arte plastice Nicolaie Tonitza si ca am acel dram de libertate care il au toti artistii,definit cateodata nebunie.
Cam atat pentru azi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)