După mult timp de cugetare...

Îmi pare rău că n-am mai postat, însă viaţa pe care o ştiam eu s-a sfărâmat fără milă, lăsându-mă descoperită.
 Prima mare problemă a fost schimbarea prietenilor. Nu eu am fost cea care i-a schimbat, ci ei mi-au declarat război, băgându-mă într-o oribilă ceaţă. Nu am să dau detalii, deoarece eu consider că a trecut, momentan.
Cel mai rău este că trebuie să intru iar în sesiunea de recuperare, asta însemnând două săptămâni de recuperare intensă. Marele meu noroc este că orele încep săptămâna viitoare, dar voi prinde o săptămână în care colegii mă vor vedea comportându-mă ca un zombie. Mă apucă râsul doar gândindu-mă la asta. Deja mă imaginez ca o omidă care este trasă de colegi cu tot cu scaun. Să sperăm că n-o să fac iar o cădere de nervi ca acum câteva luni, când m-a consultat doctorul. Să vedem ce va fi...

De plictiseală am decis să fac o poveste cam dură, denumită "Runele unui străin". În general este vorba despre un tip de 17 ani care s-a născut într-un sat sacru. La vârsta de 5 ani este exilat într-un loc numit "Oraşul", total opus faţă de acest loc natural. Totul începe la câteva luni după ce a fost târât înapoi, fără un motiv anume.
M-au cam chinuit inspiraţia şi ochii de vulturi ai mamei, însă am ajuns la capitolul 2. Sper să nu renunţ din lene. Dacă vreţi să o postez pe blog, precizaţi la comentarii.
Cam atât pentru azi şi sper să postez cât mai mult.